coafuri

10 ianuarie 2017 mă găsește dimineața cu fața umflată…în Austria, la ski.

Așteptam un an întreg acea vacanță după sărbători, să mă odihnesc, să schiez, să mă refac, vorba aceea: ‘’după un an întreg’’.

Perioada dinaintea sărbătorilor nu e cea mai ușoară pentru specialiștii din domeniul beauty.

Pe atunci încă prestam și servicii de manichiură-unghii tehnice 💅 și am avut foarte multe cliente. Inclusiv în perioada 4-10 ianuarie, pentru că plecam în concediu, trebuiau îndepărtați moșii de pe unghii. 🎅 💅

Țin minte că eram ca teleghidată, toate mă dureau după zile întregi de lucru, sigur știi senzația.. 😂

Și revenind la fața mea…
Treptat, a apărut durerea…acea durere, poate o știi (sper totuși să nu..), care nu îți dă pace, care simți că îți taie răsuflarea, acea durere pe care nu o poți explica, durerea de ”măsea”, nici nu o puteam localiza exact.

Prietenii mei cu care am mers în vacanță, își pregăteau schiurile să meargă pe pârtie.
Vlad, soțul meu a rămas cu mine, încerca să mă ajute cu toate metodele băbești și ideile care îi veneau în minte.

I-am scris repede Biancăi de la cabinetul de stoma unde mergeam și s-a speriat și ea când mi-a văzut pozele.

M-a ajutat telefonic, cât a putut, mi-a trimis radiografie ca să îi arăt medicului la care am ajuns, că nu mai puteam altfel.

Situația se agrava și eu simțeam că mai îmi crește un cap dacă nu fac ceva. 🙈

Dar CE?

Mi-a făcut medicul incizii ca să dreneze, era o infecție care s-a ‘’activat’’ la frig dacă bine rețin.

Speram să se amelioreze lucrurile după 1-2 zile, dar eram tot mai rău, durerea nu înceta, fața mea era tot mai deformată și abia deschideam ochiul drept…așa am ajuns într-un alt cabinet, la 200 km distanță, la o româncă.

Mi-a pus ceva tratament, ceva a făcut ea, mi-a ascultat oftatu’ de durere și m-am întors la cabană.

Din acea seară eram mai bine, dar nu era ok să stau în frig.

Cabana unde eram cazați era superbă, priveam de pe geam stratul de zăpadă, turiștii care se bucurau de stațiune, de vreme, de tot.

Începeam să accept situația că nu voi schia în acea vacanță.

Când deja nu mai simțeam durere, au început întrebările în capul meu:
De ce fix acum? De ce aici? 🙈

Și cum ador să scriu, mi-am luat un pix și multe coli A4 și am început să pun pe hârtie ce vreau să fac cu viața mea, cu cariera, încotro mă îndrept, de ce fac ceea ce fac, salonul…tot. ✍️ ✍️

Și brusc, mi-am amintit o chestie:

Mie îmi plăcea enorm să pictez design-uri pe unghii, participasem la peste 20 de cursuri și aș fi stat ore întregi să fac asta clientelor mele.

Dar ceva mă neliniștea în ultima perioadă.

Aveam o clientă, Raluca, tare dragă mie. Venea de regulă la 18:30, miercurea și mereu mă lăsa să testez modele noi, era încântată la maxim de orice punctuleț și îi plăcea că mereu avea ceva nou și interesant pe unghii.

Ei bine, am constatat că la ultimele 2-3 programări era acest dialog:

‘’Crina: Facem unghiile roșii azi? Fără model, să nu le încărcăm că arată super și așa.
Raluca: Da, sigur, liniștită.’’

Îmi amintesc perfect că vedeam ceva în privirea ei, dar cu toate astea…mergeam mai departe. 🙁
Scuze, Ralu, încă o dată!

Următoarele 2 programări iar, fără model sau doar ceva simplu…

Și mi-am dat seama că nu mai aveam energie la ora 18:30 să mai creez și începeam să fac FIX ce nu îmi doream:
Manichiură simplă, cu o culoare și 2 dungi. 🙈

Mereu mi-am zis: ori fac ceva special, ori mă las, culoare simplă pe unghii își poate pune și clienta acasă. Eu vreau ce fac să fie WOW.

Și atunci mi-am adresat ceva:

‘’Dragă Crina,
Clienta ta, Raluca, nu are nicio vină că tu nu mai ai energie la 18:30 și nu ar trebui să plece acasă cu o culoare simplă după ce ani de zile te-a lăsat să testezi toate mămăruțele posibile și imposibile!’’  🙈

Și da, Crina din mine avea mare dreptate!
Eu eram vinovată că făceam de toate și seara eram epuizată, uneori chiar frustrată că rămân în urmă cu tehnicile noi.

Participam așa cum puteam la cursuri pe fiecare arie: manichiură (tehnică și separat design), tunsoare, culoare, coafură. Exersam cât puteam, dar simțeam că nu e ok ceva, tot ratam lucruri.

Nu e ușor deloc să faci mai multe servicii, deși pentru cliente e comod.  🙈

Aplicam vopseaua în părul clientei, apoi începeam să îi pilesc unghiile, apoi spălam părul, îl uscam și continuam manichiura.

Eu am ales asta și până atunci nu realizam că e un efort imens, pentru că îmi plăcea enorm tot.

Dar unde ducea acest TOT? Asta era întrebarea! Ce voiam să realizez în viitor?

Ei bine, cu listele mele, am început să-mi îndrept atenția spre ce mi-aș dori mai mult să fac.  ✍️ ✍️

🛑 Era clar că nu mai puteam continua așa.
Bine, după ce am cântărit ⚖️ tot ce îmi plăcea, ce simțeam în timp ce lucram, după, ce îmi aducea o doză în plus de satisfacție, etc…

Decizia a venit, acolo în Austria:

GATA, NU MAI FAC MANICHIURĂ  😱😱

În acel moment, m-am dus la geam, am privit spre cer și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru toată durerea și toată experiența care m-a obligat să rămân în cabană, eu cu mine, o săptămână.  🙏 🙏

Deciziile cele mai bune din viața mea, le-am luat, din păcate sau din fericire, în urma unor dureri destul de mari.

E bine sau rău? Pentru mine personal, consider că e bine, așa a trebuit să fie.
Consider că, mereu se închid uși nepotrivite și se deschid altele care sunt potrivite pentru noi.🚪 🔑

Cum m-am întors la salon, am inițiat o discuție cu colega mea de la manichiură. Mi-a zis atunci că și ea vrea să vorbim, dar mă lasă pe mine prima.

Așa că am început eu:
”Ralu, (tot Raluca o chema si pe ea), vreau să renunț la manichiură și vreau să știu dacă dorești să preiei clientele mele care doresc să vină în continuare la noi în salon.

Ralu: Pfuuu…și eu voiam să îți zic că renunț la manichiură, am încercat, dar nu e ceea ce îmi doresc să fac.

Am zâmbit și am zis: bun, în regulă, excelent că ai realizat asta, atunci hai să acoperim programările împreună o lună, două ca să găsim alte saloane unde să meargă clientele noastre, să le putem recomanda, nu le puteam lăsa așa…”
A fost de acord și m-a ajutat încă o perioadă scurtă.

Doua luni mai târziu, eram liberă ‘’de contract’’!

Mă bucuram de un program mai lejer la salon și am început să organizez tot mai des ședințe foto, iată câteva imagini.

Abia atunci am început serios, conștient, și organizat, să lucrez la visul meu de a împărtăși și altora din ceea ce știam și experimentam.

Visul meu de a deveni trainer de coafuri și de a avea contact cu oameni pasionați de coafuri care vor să evolueze prindea contur.

Dar, chiar dacă am făcut 7-8 ani manichiură, m-am bucurat de fiecare unghiuță pictată.

În momentul în care nu mai aveam dorință și entuziasm să pictez, am spus STOP.🛑

Clientele nu erau vinovate că eu îmi aglomeram programul și că făceam o mie de lucruri.

Mă bucur enorm că nu am făcut atunci vreun compromis.

Adică să fac în continuare manichiură, pentru binele salonului, sau al afacerii.
Deși nu mai aveam acest serviciu în salon și a durat vreo 6 luni până a venit un alt tehnician la noi în salon.

Am luat decizia atunci și m-am ținut de ea.  💗

Acum, îmi mulțumesc mie că m-am oprit la timp și lucrurile ce au urmat după, au fost perfecte pentru drumul meu.

După ceva timp, am renunțat să mai tund și să vopsesc, din același motiv, să îmi pot canaliza energia, timpul și toate activitățile spre ceea ce visam.

Și DA, se poate să faci ce îți place!

Acum, la finalul poveștii mele de azi, am o întrebare pentru tine:

❓ Tu ce acțiuni faci pentru visul tău?

Dacă
✔️momentan lucrezi în alt domeniu și visezi ca într-o zi să coafezi cliente minunate
✔️ești deja în domeniu, dar simți că faci aceleași coafuri și nu ai mai învățat lucruri noi demult
✔️dacă ai facut un curs și îti lipsește motivația
✔️dacă ești doar pasionată de coafuri și vrei să ții această pasiune ca pe un hobby, dar vrei totuși să realizezi coafuri actuale, abia aștept să începem călătoria împreună.

Destinația îți promite:

💥 încredere în tine
💥 coafuri noi în portofoliu
💥 tehnici noi
💥 perfecționare
💥 marketing & prezență pe Social Media
💥 comunitate faină + multe altele

Aici ai pagina de prezentare a acestei frumoase călătorii alături de mine:
www.crinadodea.ro/curs-online

Apropo, scrie-mi un comentariu, mi-ar plăcea să știu dacă deprinzi mici lecții din experiențele mele!

O seară excelentă, draga mea!  🤗

Crina, care și-a adus aminte când a început oficial totul